Biologia cuanticA

Biologia cuantică se află încă la început. Este încă speculativă. Dar se bazează pe știință solidă.  Cred că în următorii ani vom vedea că, de fapt, ea insuflă viața, că lumea vie a evoluat si prin mecanisme cuantice. 

Inseparabilitatea cuantică  (în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”.

În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial.

Este
un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau
mai multe obiecte fizice entanglate sunt legate între ele în așa fel, încât un
obiect neseparat cuantic (entanglat cu altul sau altele) nu mai poate fi
descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt
separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate
între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate.

Entanglarea cuantică apare când două particule sunt depărtate, însă rămân cumva în legătură una cu cealaltă. E cam straniu. Până și Einstein ura idea asta. A numit-o „acțiune macabră la distanță.”

Ei bine, măcăleandrul european migrează din Scandinavia spre sud, către Mediterană, în fiecare toamnă și, ca multe alte animale marine și chiar insecte, el navighează percepând câmpul magnetic terestru. Câmpul magnetic terestru este foarte, foarte slab; de 100 de ori mai slab decât un magnet de frigider  şi totuși afectează cumva chimia dintr-un organism viu. Ornitologii au demonstrat  că măcăleandrul își găsește drumul percepând cumva câmpul magnetic terestru pentru informații direcționale, având un fel o busolă încorporată.

Enigma este alta. Cum reușește asta?  Ei bine, deocamdata singura teorie existentă e că reușește prin entanglement cuantic. În retina măcăleandrului e o proteină, numită criptocrom, sensibilă la lumină. În cadrul criptocromului, o pereche de electroni sunt entanglați cuantic.  Doi electroni entanglați cuantic într-o singură moleculă dansează un dans delicat, sensibil la direcția în care zboară pasărea în câmpul magnetic terestru.

Nu știm dacă e explicația corectă, dar nu ar fi incredibil dacă mecanica cuantică ar ajuta păsările să navigheze?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.