Luciditatea

Luciditatea sta la baza cunoașterii de sine. Luciditatea este calitatea unei persoane, a unei comunități sau popor de a avea o minte lucida, o stare de conștientă, trezie, limpezime, claritate in gândire. Inainte de a a obtine libertatea, este nevoie sa obtinem luciditatea.

Pentru realizarea cunoașterii de sine este necesar sa vezi cum ai fost, cum ești acum, ca sa poți începe o schimbare benefica pentru viitor. Pentru a te cunoaște pe așa cum ești in prezent, cu bune si cu rele, sa te accepți pe tine si sa iți dorești schimbarea, ai nevoie de luciditate.

Cu cat știi mai multe despre tine, cu atât vei avea puterea de a-ti controla  propriile gânduri, propria ta viață, pentru ca luciditatea îți aduce claritate in gândurile tale si daca ea exista, atunci primești puterea de a face alegerile necesare corect.

Necesitatea regăsirii privirii lucide se impune și, pentru a ne edifica un viitor (posibil numai daca suntem capabili a ne lua în posesiune trecutul), este nevoie de a trece peste iluzii, depășind această etapă cu îndrăzneală. Istoria este un magistru al vieții noastre morale și semnificațiile ei se înfățișează adeseori cu o claritate ce impresionează.

Este indicat a spune românilor de azi ca şi celui de mâine că pentru a exista ca individualitate îi sunt necesare nu doar o limbă, dar şi o conștiință pe măsura valorilor sufletești ce s-au vehiculat în românește. Patria nu-i, de fapt, numai limba română, ceea ce ar însemna o îndepărtare de o întreagă lume de locuri şi de amintiri ce formează ideea de românitate; ea este mai mult decât atât, adică „râul” şi „ramul” ce asigură omului de aici dreptul la propria memorie. De fapt, legătura cu această realitate superioară (deopotrivă, o însumare de elemente fundamentale şi încă o parte, inefabilă, pe deasupra acestora) ce se include îndeobște în ideea de Patrie este ireductibilă și inerentă.

În fond, anumite maladii, sociale, politice si culturale, revin în lumea noastră esențial carpatică şi danubiană în chip periodic, şi nu-i fără sens a le face etiologia şi a încerca descrieri ce au, de bună seamă, şi caracter profilactic.

Iată de ce noi, ca români, ce purtam in noi o lunga istorie plina de convulsiuni, avem mai mult decât alții sentimentul datoriei față de o cultură ce își recucerește cu greu memoria după episoade de predominanță a spiritului total străin, ajungând astfel să ne impunem într-o lume occidentala unde este loc, alături de alte universalii, şi pentru români si cultura lor.

Lipsa de luciditate a clasei politice românești se poate vedea cu ușurință. Una peste alta, marea majoritate a “somităților” politice si nu numai, şi-au  găsit în huzurul imoral si senil țelul, scopul, idealul, unica rațiune și justificarea perfectă a carierei de politician. Comprimată, această unanimitate etică suna cunoscut: “Trai, neneacă, pe banii românului!”.