De ce?

In prezent suntem îndemnați să dăm uitării marile întrebări privind viața și moartea. De ce suntem aici? Ce sens are viața? Asemenea chestiuni sunt lipsite de rost, ni se spune. Tot ce trebuie să facem este să le ignorăm și să mergem mai departe. Și astfel pierdem din vedere cât de uimitor este însuși faptul de a exista.

Sunt convins că ceva prețios este în pericol de a fi înăbușit și că, din acest motiv, trăim mai puțin intens decât o făceam odinioară. Mie mi se pare că, dacă privim datele fundamentale ale condiției umane dintr-o altă perspectivă, ne putem da seama că știința nu știe de fapt atât de multe cât pretinde că știe și că nu poate explica cele mai profunde și mai înalte totodată aspecte ale experienței umane.

Marea provocare

Marea provocare a vieţii este să ai visuri măreţe, nobile, la care sa ții, pentru că ele sunt urzeala din care se va ţese viitorul presărat cu valoroase posibilităţi.

Cele mai mari realizări ale omenirii au început prin sădirea visurilor. Dintr-o singură ghindă se naşte o pădure. Dintr-un bob de porumb se nasc lanuri întregi. Tot așa, visurile sunt seminţele tuturor realităţilor viitoare.

Tu nu esti CV-ul tau

Ce ai construit?

Ce ai imbunatatit?

Cum iei deciziile?

Care este rezerva ta emoţională?

Cum acţionezi atunci când nimeni nu te vede?

Tu nu esti CV-ul tau. Tu esti poteca pe care ai lăsat-o în urmă, oamenii pe care i-ai influențat, munca pe care o lasi sa dea rezultate in urma ta.