P2P

Un nou fenomen social a apărut. Rețelele prieten-la-prieten asaltează toate industriile datorită mediului online. Este în același timp o sursă nouă de oportunități pentru indivizi și corporații. Pe măsură ce vezi apărând noi relații și interacționări sociale, apar și noi oportunități. În loc să construiești proiecte închise – presupunând ce vor face oamenii în avans – începi să construiești proiecte deschise. Pentru că există un nou set de valori, un nou set de aspecte pe care oamenii le apreciază. Construiești proiectul pentru auto-expresie și colaborare. Începi să construiești proiectul și-l consideri doar ca pe un tipar inițial. Și urmărești utilizatorii, cei ce văd cu adevărat ce se întâmplă, și alcătuiești o rețea de feedback sincer. Si astfel, tiparul inițial se transformă, evoluează în mod natural.

Solutia

Când viaţa îţi aduce o problemă, o soluţie a problemei vine în atenţia ta în acelaşi timp. Întrebarea este, la care dintre cele două aspecte eşti atent? Eşti focalizat și cooperant cu soluţia? Ori eşti cooperant cu problema? Dacă eşti precum cei mai mulţi dintre oameni și îţi petreci mare parte din timp continuând să focalizezi pe problemă – problema va crește și va face pui, iar soluția se va indeparta.

 

Europa

Cum poate fi caracterizată configurația spirituală numită Europa? Nu Europa într-un sens geografic, înțeleasă ca o hartă, ci Europa spirituala, catalizatorul unei vieţi spirituale, a unei acţiuni, a unei creaţii spirituale, incluzând şi scopurile, interesele, grijile şi eforturile, instituţiile, modalităţile de organizare. Europenii acţionează aici în retele, echipe, comunitati sau societăţi multiple de diferite grade, în familii, rase, naţiuni, toate corelate interior dar si exterior în mod spiritual, în unitatea unei configuraţii spirituale.

Dreptatea

Ceea ce  distinge o societate liberă de una neliberă este faptul că în prima fiecare individ are o sferă privată recunoscută, net separată de cea publică, precum și acela că individului nu i se pot da ordine, ci este chemat să respecte doar regulile aplicabile în mod egal tuturor.

Era un motiv de mândrie pentru oamenii liberi acela că, atâta vreme cât rămâneau între granițele legii, nu aveau nevoie să ceară permisiunea sau să respecte ordinele altcuiva. Este îndoielnic că, astăzi, putem spune și noi același lucru.

Ca să trăim pașnic, avem nevoie de un grad înalt de consens  cu privire la o listă lungă, și în cea mai mare parte tacită, de permisiuni și interdicții care constituie simțul comun al dreptății si nedreptății care ne ghidează în societate. Consensul la care trebuie să ajungem se referă la cum (nu „de ce“) să ne tratăm semenii, și trebuie să ajungem la consens acolo unde chiar reușim s-o facem: în practică.

Nu e interesant că cele mai mari succese ale noastre pe drumul învățării traiului în comun izvorăsc nu din acordul cu privire la ceea ce e corect, ci din acordul ca oamenii să-și decidă singuri viitorul?