Ganduri la o cafea

Lumea moderna a epocii informaționale și a cunoașterii se arată a fi un ocean de contradicții, un concert scrâșnind pe alocuri de aspirații divergente, o coabitare anevoioasă a voinței de putere și dominație a unei noi clase politice si oligarhice și a unei științe care bâjbâie încă, a dorinței de frumos, a unui apetit bolnav al oribilului, un amestec de simplitate și complicație, de puritate și de senzualitate, de milă și ură.

De-a lungul contradicțiilor și pe cărări întortocheate, visând frumos la un prezent și viitor echitabil, frumos, just,  dar visând și la utopii imposibile, lumea moderna a realizat un extraordinar salt înainte. Niciodată vreo civilizație nu a acordat atâta loc științei, educației, sănătății, artelor, nici nu lansase către cer construcții atât de înalte, nici nu a ridicat la nivelul marii literaturi atâtea limbi naționale ivite într-un spațiu atât de restrâns. Niciodată în trecutul umanității nu au fost puse la punct atâtea invenții într-un atât de scurt interval de timp. Căci era informațională și a cunoașterii este mai întâi progres tehnic; ea i-a dat occidentului mai multă autoritate asupra unei lumi mai bine cunoscute.

În același timp ea a determinat eliberarea individului, scoțându-l din anonimatul comunist medieval sau capitalist veros și începând să-l dezlege de restricții individuale sau colective. A fost eliberat dreptul la opinie, dreptul la libertate, dreptul la bunăstare, dreptul la educație, dreptul la sănătate.  Trebuie însă subliniat însă și cât de dureroasă este această naștere a omului modern. Ea este însoțită de un sentimente de singurătate, nesiguranță și micime.

Măreția științelor naturii constă în faptul că ele nu se mulțumesc cu un empirism de ordin intuitiv, deoarece pentru ele orice descriere a naturii vrea să fie numai un stadiu metodologic tranzitoriu către o explicare exactă, în cele din urmă de ordin matematico-fizico-chimic. Ele consideră că științele «pur descriptive» ne leagă de realitățile diferite ale lumii înconjurătoare terestre. Ştiinţa matematic-exactă a naturii însă cuprinde, cu metodele ei, infinitățile sub aspectul manifestării, combinării și interconectării lor. Ea interpretează datul intuitiv ca aparență relativă pur subiectivă și caută să cerceteze supra-subiectivul (natura «obiectivă») însăși, degajând, printr-o aproximație sistematică, aspectele lui absolut universale, fie acestea elemente sau legi. Prin aceasta ea ne învață cum să explicăm în mod unitar realitățile concrete date în prealabil intuiției, fie ele oameni, animale «sau» corpuri cerești.  Si aceasta pornind de la țelul ultim de a induce din aparențele date efectiv în fiece clipă posibilități viitoare și probabilități ce depășesc în amploare și precizie orice empirism mărginit la intuiție. Consecința perfecționării consecvente a științelor exacte a constituit, în lumea modernă, o veritabilă revoluție în stăpânirea naturii prin tehnică.

Aici este prezentă însă o eroare fundamentala, care derutează înțelegerea  lumii spiritului. Lumea înconjurătoare, care, în viața personală, constituie permanent câmpul străduințelor, visurilor, grijilor, activităților individuale, nu există mai puțin decât natura obiectivă, ale cărei structuri esențiale, ale cărei legi naturale cercetătorul naturii le are ca temă. Natura fizico-chimică este unica sferă căreia îi aparținem la fel cum îi aparțin și papuașii. Însă lumea noastră înconjurătoare și aceea a papuașilor sunt lumi fundamental deosebite, iar aceasta nu este de caracterizat doar după deosebirea geografică a Australiei și a Europei. Fiecare își are lumea sa înconjurătoare și adevărul propriu, fiecare unitate de viață supra-națională a națiunilor își are lumea înconjurătoare corespunzătoare. Mediul ambiant al omenirii europene este cu totul altul decât cel al popoarelor hinduse sau decât cel al chinezilor, cu toate particularitățile lor naționale și individuale. Mediul ambiant este ca atare mediu numai printr-un concept spiritual, el desemnează o configurație corespunzătoare a istoriei și a tradiției omenirii, care și-a construit din sine și în sine, în mod istoric, o lume înconjurătoare.

Lumea individuala in care trăim, este o configurație spirituală în noi și în viața noastră istorică. Nu există astfel nici un temei pentru cei care consideră drept temă spiritul ca spirit, preconizând pentru această lume înconjurătoare o altă explicație decât cea pur spirituală. Astfel, este absurd a considera natura doar în ea însăși, străină, spirituală și, ca urmare, a edifica știința spiritului pe știința naturii, a vrea să o facem din spiritualitate o știință așa-zis exactă.

Un gând despre „Ganduri la o cafea”

  1. Ultimii 100 de ani au fost ca o explozie atomica informationala …Toate experientele istorice sunt caramizi in dezvoltarea omului ..cred ca sunt in noi si ne nastem cu ele ..poate ca de aceea uni au senzatia unei vieti traite anterior….poate ca de aceea explozia de cunoastere din ultimii 100 de ani este fireasca ….si a aparut firesc Omul modern ..desi nu putem vorbi inca la nivel global de Omul modern ….ca si concept .Omul modern insa este intr-o campanie ampla de cucerire de noi teritorii …dar nu cu sabia ci cu informatia .Cu toate acestea ,fara lumea spiritului nici Omul modern nu se poate dezvolta pentru ca inca nu este pregatit sa inteleaga ca el Omul in esenta, este doar o masinarie care functioneaza in baza unor reactii chimice ….si ca este nemuritor in fapt ,prin experientele istorice , pe care le transmite genetic urmasilor . Memoria naturii …..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.