Munca

În contextul recodificărilor actuale ale muncii în numele pretinsei necesități și urgențe a ieșirii din criză și al recâștigării unei noi competitivități, ideologia și practica neoliberală impun flexibilizări, eficientizări, dar și constrângeri al căror efect pe termen mediu și lung se traduce prin rafinarea formelor de exploatare și fragilizarea relațiilor sociale.

Munca este – în însăși profunzimea substanțelor – o Geneză. Ea recreează în imaginație, prin imaginile materiale care o însuflețesc, însăși materia care se opune eforturilor sale. Lucrând materia, homo faber nu se mulțumește cu o gândire geometrică de ajustare; el se bucură de soliditatea intimă a materialelor de bază; el se bucura de maleabilitatea tuturor materiilor pe care trebuie să le modeleze. Și toată această bucurie rezidă deja în imaginile prealabile care îl încurajează să-și înceapă munca. Ea nu este o simpla satisfacție care urmează după o muncă îndeplinită. Imaginea materială este unul dintre factorii muncii: ea este viitorul cel mai apropiat, viitorul material prefigurat, al fiecăreia dintre acțiunile noastre asupra materiei. Prin imaginile prelucrării materiei, cel care muncește apreciază cu atât de mare finețe calitățile materiale, el participă atât de îndeaproape la valorile materiale, încât putem spune că le cunoaște genetic, ca și cum ar depune mărturie cu privire la fidelitatea lor față de materiile elementare.

2 comentarii la „Munca”

  1. Am mai putea spune ca munca are doua componente :
    – una data de instinctul de conservare …si cuprinde totalitatea actiunilor pentru a supravietui
    -si alta data de capacitatea creativa
    Unii au amandoua componentele …altii doar pe prima

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.