Efectul de bumerang

Ai succes cu adevărat, atunci când ești mulțumit si când răspândești mulțumire.  Oricât de plin ar fi contul tău bancar, oricât de luxos ți-ar fi stilul de viață și oricâți pereți ar umple diplomele de specializare pe care le-ai obținut – daca nu ești mulțumit cu ceea ce ai, viața ta este un eșec.

Chiar dacă tu te simți bine, dar nu folosești preaplinul tău pentru a-i ajuta și pe alții să-și găsească menirea,  daca nu-i ajuți să-și îndeplinească propriile visuri și dorințe, viața ta poate fi considerată un eșec. În acest caz, nu contribui la dezvoltarea mediului tău și, prin aceasta, nici la dezvoltarea creației. Cine sprijină creația, acela este sprijinit de creație.

Cu cât te consideri mai responsabil față de tot ceea ce te privește, cu atât devii mai liber.   Fiecare persoană care se considera o victima a împrejurărilor, o persoana lipsita de putere, va avea puține posibilități să capete ceea ce are nevoie pentru a fi fericit. El este dependent de bunăvoința „altora”, mai puternici decât el. Daca te decizi sa fie așa, politicienii, părinții, copiii, societatea, industria, Karma, toate pot decide în ce te privește și tu ești total dependent fată de aceste forțe. Căci dacă te-ai decis să nu ai putere, creezi un vid de putere. Natura se străduiește să umple orice vid pe cât se poate de repede. Deci nu este vina altora daca renunți să fii responsabil pentru viața ta. Desigur că, într-un anumit fel, este comod să fii sclav. Dar vrei oare cu adevărat acest lucru? Dacă nu, decide pentru tine, pentru individualitatea și libertatea ta! Recapătă-ți puterea și începe prin a-ți lua viața în propriile mâini. Nu cunosc pe nimeni care să fi făcut acest lucru și care să nu fi devenit, foarte curând, vizibil mai mulțumit decât în trecut, în perioada în care nu era responsabil: Tu ești maestrul propriei tale vieți. Numai cel care preia și folosește darul libertății de decizie personala pe care i l-a dat forța creației poate accelera dezvoltarea vieții în sens spiritual. Ceilalți se scuza afirmând că, fiind lipsiți de putere, nu sunt răspunzători de nimic.

Cine învață, şi îi învață și pe alții, trăiește. A învăța și a-i învăța și pe alții sunt două acțiuni ce se deosebesc numai prin faptul ca o anumita atitudine profesională, importantă pentru cei implicați, este percepută și trăită dintr-o perspectivă diferită. Pentru experiențele sale, profesorul are nevoie de elevi, în aceeași măsură în care și aceștia au nevoie de el pentru a-și putea trăi experiențele lor. Este un drum comun pe care se poate circula cel mai bine atunci când nu este pierduta din vedere comunitatea și relațiile ce apar când o privim din cele mai diverse perspective.

În esența sa, viața este sinonimă cu a învăța și a-i învăța pe alții. Prin aceasta evoluăm și ne aducem contribuția, atunci când dorim s-o facem, la dezvoltarea întregii creații. Cel care crede ca nu mai trebuie să învețe nimic, cine nu dorește să învețe, nu se va implica prin cunoștințele sale, prin experiența sa de viață și prin angajamentul său în dezvoltarea întregului sistem al creației. Deci, nu-i pasa de sistem. Căci ceea ce nu dă fructe, nu ajută la hrănirea altora și nu ajută nici la menținerea propriei vieți prin înmulțire. Si cine nu stimulează creșterea, cu toate că ar putea s-o facă, este convins, într-o oarecare măsură, că menținerea sistemului este neimportantă. Căci dacă ar fi fost important pentru el, s-ar fi preocupat de aceasta …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *