Maestrul

In Japonia, este o tradiţie la călugării budişti să călătorească din mănăstire în mănăstire, căutând învăţătura maeştrilor.

După obicei, maestrul îşi servea musafirul cu ceai şi discuţiile începeau. Unul dintre călugări era un student deosebit. De fapt, era atât de bun încât îşi făcuse un nume doar prin priceperea şi inteligenţa sa sclipitoare, fără a apela prea mult la maeştri. Într-o zi, acesta s-a oprit la o mănăstire foarte faimoasă de lângă un mare templu japonez.

Maestrul de acolo era bătrân şi foarte înţelept. Tânărul a cerut o audienţă la maestru sperând să fie acceptat ca elev, pentru a trăi acolo şi a învăţa de la marele înţelept.

Tânărul, a cărui reputaţie era cunoscută la mănăstire, a fost poftit de îndată în camera maestrului. Acesta era un lucru neobişnuit şi tânărul se simţi flatat. Maestrul a apărut şi el în încăpere şi cei doi s-au salutat aplecându-se fiecare unul în faţa celuilalt. S-au aşezat pe podea, în faţa unei măsuţe, şi au vorbit.

Tânărul i-a povestit maestrului despre călătoriile sale, despre învăţăturile pe care le-a primit, despre călugării pe care i-a întâlnit în căutarea Adevărului. Era o povestire impresionantă. Maestrul a ascultat cu atenţie şi l-a felicitat pe tânăr de mai multe ori pentru spiritul şi inteligenţa sa. Au fost aduse un ceainic şi nişte ceşti iar maestrul a început să toarne ceai pentru amândoi. Tânărul s-a adresat maestrului: „Aş dori să rămân aici şi să studiez cu dumneavoastră, pentru că simt că aici, şi nicăieri altundeva, am multe de învăţat …”

Deodată, tânărul călugăr a început să urle de durere sărind în picioare de pe locul său de pe podea, scuturându-şi roba şi ţopăind prin cameră. Ceaiul fierbinte se vărsase în poala sa. Maestrul a rămas calm şi a continuat să toarne ceai – ceai care se revărsa peste marginile ceştii tânărului, curgând pe podeaua de paie unde acesta stătuse.

„Ce faceţi? – întrebă tânărul călugăr. M-am opărit! Nu mai turnaţi! Ceaşca dă pe-afară!”.

Maestrul spuse: „Pleacă, tinere! Nu am nimic ce să te învăţ. Ceaşca ta e prea plină … Cu tot ceea ce ştii şi tot ceea ce crezi că nu ştii. Vino când ceaşca ta va fi goală şi când vei fi gata să primeşti ceea ce am eu să dau.”

Dalai LamaLife-Facebook-Status