Planificarea

Anumite realizări ne stârnesc admirația, chiar uimirea: misiunile spațiale, construirea unor drumuri sau canale,  a barajelor, descoperirea vaccinului contra poliomielitei sau a penicilinei și multe altele.  Gândindu-ne la aceste extraordinare realizări, nu putem decât sa ne minunam de potențialul rasei umane.

Atunci când însă Ie analizăm cu atenție, constatam ca toate au un element in comun. Orice efort încununat de succes, de interes general sau individual, este rezultatul unei minuțioase planificări.

Inainte ca un explorator, un inginer, un om de știință sau șef de proiect să abordeze o anumită problemă își pune în mod obligatoriu o serie de întrebări strategice, cu spectru larg. Către ce se îndreaptă?  Care este drumul cel mai bun pentru a ajunge la țintă? Ce resurse îi sunt necesare pentru a realiza obiectivele propuse? Care sunt obstacolele cu care se va confrunta și cum Ie poate depăși?

Primul motiv pentru care nu ne facem timp pentru planuri și planificare este acela că planificarea este o activitate orientată către viitor. Ne obligă  să ne punem întrebări despre ce s-ar putea întâmpla sau cum ar putea fi, în Ioc să ne întrebăm ce s-a  întâmplat sau ce se intâmplă. Planificarea presupune nesiguranță și imprevizibil.  Pentru că viitorul nu este un lucru evident, mulți își închipuie ca planificarea se înrudește cu speculația, că  ea înseamnă a face presupuneri despre un lucru necunoscut.

AI doilea factor care inhibă orientarea către activitatea de  planificare este acela că societatea noastră îi recompensează  pe executanți, nu pe gânditori.  Ridicăm statui  dăm străzilor numele  celor care au executat magistral planul altuia, și nu celor care au conceput totul.  Pentru că planificarea nu pare să aibă, in societatea noastră, același statut ca  activitatea de execuție, managerii nu fac decât să se  conformeze normei societății.  ExecutJi corect planul, vei fi un erou; concepeI magistral și vei fi uitat.

Al patrulea factor este credința că se planificarea nu este necesară, ba chiar încurcă si te poți orienta din mers foarte bine.  Este un model atitudinal profund greșit și perdant. Este motivul celor mai multe lucruri prost facute.

In sfârșit, suntem planificatori slabi. pentru că pur și simplu nu avem cunoștințele necesare în domeniul respectiv.  Stim că ar trebui să facem aceasta și știm că, probabil, există un mod mai eficient de a planifica, dar ne lipsesc priceperea și abilitățile. Înțelegem că  planificarea este un lucru care poate fi invățat, dar încă nu I-am învățat.

Realizările de succes au întotdeauna la bază planificarea, dar planificarea nu duce întotdeauna la realizări de succes.

Totuși, vă pot asigura că, fără o planificare bună, sau fără a ține cont de planificare, eșecul este asigurat.

De fapt, cei care nu reușesc să-și planifice succesul, îsi planifica eșecul!

Legea-Bumerang