Biologia cuanticA

Biologia cuantică se află încă la început. Este încă speculativă. Dar se bazează pe știință solidă.  Cred că în următorii ani vom vedea că, de fapt, ea insuflă viața, că lumea vie a evoluat si prin mecanisme cuantice. 

Inseparabilitatea cuantică  (în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”.

În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial.

Este un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice entanglate sunt legate între ele în așa fel, încât un obiect neseparat cuantic (entanglat cu altul sau altele) nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate.

Entanglarea cuantică apare când două particule sunt depărtate, însă rămân cumva în legătură una cu cealaltă. E cam straniu. Până și Einstein ura idea asta. A numit-o „acțiune macabră la distanță.”

Ei bine, măcăleandrul european migrează din Scandinavia spre sud, către Mediterană, în fiecare toamnă și, ca multe alte animale marine și chiar insecte, el navighează percepând câmpul magnetic terestru. Câmpul magnetic terestru este foarte, foarte slab; de 100 de ori mai slab decât un magnet de frigider  şi totuși afectează cumva chimia dintr-un organism viu. Ornitologii au demonstrat  că măcăleandrul își găsește drumul percepând cumva câmpul magnetic terestru pentru informații direcționale, având un fel o busolă încorporată.

Enigma este alta. Cum reușește asta?  Ei bine, deocamdata singura teorie existentă e că reușește prin entanglement cuantic. În retina măcăleandrului e o proteină, numită criptocrom, sensibilă la lumină. În cadrul criptocromului, o pereche de electroni sunt entanglați cuantic.  Doi electroni entanglați cuantic într-o singură moleculă dansează un dans delicat, sensibil la direcția în care zboară pasărea în câmpul magnetic terestru.

Nu știm dacă e explicația corectă, dar nu ar fi incredibil dacă mecanica cuantică ar ajuta păsările să navigheze?

Evidente care inseala

Ce anume ne face capabili să ne imaginăm ceva, şi ne poate spune acest lucru ceva despre ceea ce ne putem imagina? 

Există aspecte ale universului care vor fi întotdeauna dincolo de înţelegerea noastră, dar nu dincolo de înţelegerea unei inteligenţe superioare?

Există aspecte ale universului care sunt, în principiu, dincolo de pătrunderea oricărei minţi, oricât de superioară ar fi ea? 

Istoria ştiinţei a fost o lungă înşiruire de brainstorminguri violente, pe măsură ce generaţii succesive au acceptat nivele din ce în ce mai stranii ale universului.  Acum suntem atât de obişnuiţi cu ideea că pământul se roteşte – mai degrabă decât că Soarele se mişcă deasupra cerului – incat ne este greu să înţelegem ce revoluţie mentală cutremurătoare trebuie să fi fost aceasta.

În definitiv, pare evident că Pământul este mare şi imobil, Soarele mic şi mobil. Dar merită să ne reamintim comentariile lui Wittgenstein cu privire la acest subiect.  “Spune-mi”, l-a întrebat pe un prieten, “de ce oamenii afirmă tot timpul că a fost firesc pentru om să presupună că Soarele se rotea în jurul Pământului mai degrabă decât că Pământul se rotea?”  Prietenul lui i-a răspuns, “Ei bine, evident pentru că, Soarele arată ca şi cum s-ar mişca în jurul Pământului”.  Wittgenstein i-a răspuns, “Păi şi cum ar fi arătat dacă Pământul s-ar fi rotit în jurul lui?”

Ştiinţa, spre deosebire de tehnologie, deseori violează bunul simţ. 

CRACIUN FERICIT

Va dorim un Craciun plin de lumina si bucurie! Sa se reverse din ceruri asupra casei voastre zambete, pace, intelegere si sa va bucurati cu cei dragi de un Craciun ca in povesti. Sa fiti sanatosi si puternici ca sa puteti imparti cu generozitate in jurul vostru ganduri si fapte bune!

CRACIUN FERICIT!

Luciditatea

Luciditatea sta la baza cunoașterii de sine. Luciditatea este calitatea unei persoane, a unei comunități sau popor de a avea o minte lucida, o stare de conștientă, trezie, limpezime, claritate in gândire. Inainte de a a obtine libertatea, este nevoie sa obtinem luciditatea.

Pentru realizarea cunoașterii de sine este necesar sa vezi cum ai fost, cum ești acum, ca sa poți începe o schimbare benefica pentru viitor. Pentru a te cunoaște pe așa cum ești in prezent, cu bune si cu rele, sa te accepți pe tine si sa iți dorești schimbarea, ai nevoie de luciditate.

Cu cat știi mai multe despre tine, cu atât vei avea puterea de a-ti controla  propriile gânduri, propria ta viață, pentru ca luciditatea îți aduce claritate in gândurile tale si daca ea exista, atunci primești puterea de a face alegerile necesare corect.

Necesitatea regăsirii privirii lucide se impune și, pentru a ne edifica un viitor (posibil numai daca suntem capabili a ne lua în posesiune trecutul), este nevoie de a trece peste iluzii, depășind această etapă cu îndrăzneală. Istoria este un magistru al vieții noastre morale și semnificațiile ei se înfățișează adeseori cu o claritate ce impresionează.

Este indicat a spune românilor de azi ca şi celui de mâine că pentru a exista ca individualitate îi sunt necesare nu doar o limbă, dar şi o conștiință pe măsura valorilor sufletești ce s-au vehiculat în românește. Patria nu-i, de fapt, numai limba română, ceea ce ar însemna o îndepărtare de o întreagă lume de locuri şi de amintiri ce formează ideea de românitate; ea este mai mult decât atât, adică „râul” şi „ramul” ce asigură omului de aici dreptul la propria memorie. De fapt, legătura cu această realitate superioară (deopotrivă, o însumare de elemente fundamentale şi încă o parte, inefabilă, pe deasupra acestora) ce se include îndeobște în ideea de Patrie este ireductibilă și inerentă.

În fond, anumite maladii, sociale, politice si culturale, revin în lumea noastră esențial carpatică şi danubiană în chip periodic, şi nu-i fără sens a le face etiologia şi a încerca descrieri ce au, de bună seamă, şi caracter profilactic.

Iată de ce noi, ca români, ce purtam in noi o lunga istorie plina de convulsiuni, avem mai mult decât alții sentimentul datoriei față de o cultură ce își recucerește cu greu memoria după episoade de predominanță a spiritului total străin, ajungând astfel să ne impunem într-o lume occidentala unde este loc, alături de alte universalii, şi pentru români si cultura lor.

Lipsa de luciditate a clasei politice românești se poate vedea cu ușurință. Una peste alta, marea majoritate a “somităților” politice si nu numai, şi-au  găsit în huzurul imoral si senil țelul, scopul, idealul, unica rațiune și justificarea perfectă a carierei de politician. Comprimată, această unanimitate etică suna cunoscut: “Trai, neneacă, pe banii românului!”.






Argumente deductive

În cărţile de logică, argumentele, în special cele deductive sunt foarte simple, cu premisele distinse clar faţă de concluzie şi cu concluzia indicată prin cuvântul „deci”. În viaţa de zi cu zi, structura argumentelor nu este aşa de uşor de identificat. De obicei, cel puţin o premisă este asumată, şi nu enunţată explicit; concluziile nu urmează întotdeauna premiselor, deseori le preced pe acestea şi sunt rareori indicate ca „deci” şi „prin urmare”. De aceea este necesar ca înainte de a încerca să evaluăm argumentul, să clarificăm relaţia exactă dintre premise şi concluzie.

Exemple tipice de argumentatie ilogica gasiti in discursurile politicienilor.






Marketing a la Heisenberg

In fizica cuantica exista un principiu celebru, principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Principiul spune că este imposibil a măsura starea exactă, adică poziția, și impulsul unei particule, fiindcă actul de măsurare, prin definiție, o schimbă. Pentru a explica asta — dacă aveți o particulă elementară și o luminați, atunci fotonii luminii au un impuls, care lovește particula, așa că nu știți unde a fost înainte s-o priviți. Prin măsurarea ei, actul măsurării o schimbă. Actul observării o schimbă. Este la fel în marketing. Așa că actul de observare a consumatorilor, le schimbă comportamentul.

Gândiți-vă la grupul de mămici care vorbesc într-un focus grup despre copiii lor minunați, și aproape niciuna dintre ele nu cumpără mâncare nesănătoasă. Și totuși McDonald vinde sute de milioane de hamburgeri anual.

Gândiți-vă la oamenii care declara ca își umplu până la refuz cărucioarele cu legume verzi și fructe, dar realitatea este cu totul alta. Și dacă vă gândiți că numărul de oameni care afirmă în sondaje că se uită regulat la porno pe Internet, este foarte redus. Totuși, la Google, noi știm că este prima categorie căutată.

Din fericire, știința – nu, scuzați – marketingul devine mai ușor. Din fericire, cu mai mult comerț electronic, se poate măsura mai bine ce fac de fapt consumatorii, decât ceea ce spun că fac. Fizica spune că nu poți măsura niciodată o particulă cu acuratețe, fiindcă observarea ei o schimbă. Mesajul pentru marketing al principiului incertitudinii al lui Heisenberg este: încearcă să măsori mai degrabă ce fac în realitate consumatorii, decât ceea ce spun că vor face sau anticipează că vor face.






Democratia

Democraţia, aşa cum a apărut în cetatea ateniană, ca ruptură esenţială în civilizaţie, este într-adevăr „regimul convingerii”. Grecia antică, apoi Roma ne-au lăsat instituţii, mai ales politice şi judiciare, care sunt o marcă a democraţiei. Dar acestea s-au văzut nevoite să se adapteze de-a lungul secolelor.





Locul central acordat cuvântului în scopul de a convinge este elementul constant şi fundamental al rupturii democratice. Marile valori care ordonează noua reprezentare a lumii elaborată de greci se aplică direct cuvântului şi nu se aplică practic decât prin cuvânt.

Consens

Consensul nu este un indiciu sigur al adevărului pentru că oamenii sunt adeseori foarte creduli: sunt uşor de indus în eroare în legătură cu multe lucruri, după cum ştie orice şarlatan.

În plus, cei mai mulţi dintre noi suntem înclinaţi spre gândirea deziderativă – credem ceea ce am dori să fie adevărat, chiar dacă nu concordă cu faptele, iar uneori chiar în pofida dovezilor copleşitoare ce contrazic opiniile la care ţinem.

Acolo unde nu există consens, o metodă chiar mai puţin sigură de determinare a adevărului este să ne bazăm numai pe opinia majorităţii.

În cele mai importante probleme, majoritatea oamenilor sunt prost informaţi, este cu siguranţă mai bine să ne încredem în minoritatea experţilor care au avut timp să studieze datele existente, decât în concepţiile formate în grabă a majorităţii.





Generozitatea

Gândurile bune se cristalizează în obiceiuri frumoase şi se solidifică în circumstanțe luminoase. Gândurile pure se cristalizează în auto-control şi se solidifică în repaus şi pace. Curajul şi hotărârea se cristalizează în obiceiuri şi se solidifică în circumstanțe de succes, prosperitate şi libertate. Bunătatea şi iertarea se cristalizează în amabilitate şi se solidifică în protecție şi apărare. Gândurile de generozitate şi empatie se solidifică în siguranță, prosperitate şi bogăție.

 




Trandavia pozitiva

S-a remarcat oare măsura în care semi-trândăvia este condiţia necesară unei vieţi cu adevărat spirituale? Mă refer Ia trândăvia cu conştiinţa împăcată, trândăvia strămoşească, cea pe care o ai în sânge, trândăvia căreia nu îi e pe de-a-ntregul străin sentimentul aristocratic că munca te dezonorează – şi anume, că ea înjoseşte sufletul şi trupul. S-a remarcat oare că, prin urmare, hărnicia modernă, zgomotoasă, care preţuieşte timpul, mândră de ea însăşi, caraghios de mândră, ne educă şi ne pregăteşte mai mult decât toate celelalte, tocmai pentru necredinţă?






NIHIL SINE DEO

error: Content is protected !!